Gabriela Ruse a fost învinsă dramatic în turul inaugural de la Wimbledon de Cori Gauff (SUA, 12 WTA), scor 6-2, 3-6, 5-7, însă românca are și alte probleme în acest moment. Asemenea lui Rafael Nadal, Gabriela Ruse suferă de un sindrom care o poate obliga să renunțe la tenis.
“Mă bucur că nu mai joc cu dureri, ceea ce pentru mine este extraordinar. Asta înseamnă că atât timp cât pot juca fără dureri mă pot îmbunătăți și pot să progresez”, dezvăluie Ruse condiționarea impusă de sindromul sacroiliac diagnosticat la nivelul bazinului.
Ruse este constrânsă să facă un tratament cu o practică cotidiană:
“Sunt dependetă de o rutină zilnică de exerciții pe care, dacă nu le fac două-trei zile, mă blochez. Am un sindrom la sacroiliac (n.r. disfuncție a articulației dintre coloana vertebrală și bazin care provoacă dureri în partea de jos a spatelui) cu care o să fiu, probabil, toată viața. Când sunt inflamată, ori mă opresc și iau anti-inflamatoare până îmi trece și încep cu exercițiile, ori joc cu durere. Doctorul mi-a spus: «Joci cât poți!»” dezvăluie Gabriela diagnosticul medicilor care suțin că nu există leac.
Fără antidot Ruse este în aceeași situașie ca Rafael Nadal: spaniolul suferă de 18 ani de o osteonecroză a osului navicular sau scafoid tarsian, sindrom , maladie degenerativă, cronică și incurabilă) și, uneori fie ca să poată să meargă, face injecții cu anti-inflamatoare.
Chiar la Wimbledon i s-a propus să facă o grefă osoasă pentru a restabili lungimea arcului intern al piciorului stâng. Mai mult, medicii nu exclud ca Nadal să sufere, încă dinainte să împliească 10 ani, de maladia Krohler-Mouchet, o afecțiune care lasă sechele.
“Trebuie să îmi întăresc foarte mult musculatura ca să nu mai provoc inflamații” nu ascunde Gabriela singura soluție existentă pentru a mai juca tenis dar și pentru a evita administrarea unor injecții cu corticosteroizi în articulație.
Steroizii pot slăbi, însă, tendoanele și au infuență asupra structurii osoase. Spasmele musculare asociate sacroileitei pot fi ameliorate și prin prescrierea de relaxante (n.r. ca de exemplu ciclobenzaprina), inhibitori.
Articulația scaro-iliacă este de tip sinovial, plană, semimobilă care pune în contact două suprafețe articulare situate între osul sacru și ilion. Ligamentele de la articulația sacroiliacă sunt cele mai puternice din corp motiv pentru care nu pot fi descoperite ușor de cei mai mulți clinicieni.
IMPORTANT! Identificarea prin radiografie, CT sau RMN nu arată, de cele mai multe ori, anormalități.
Chiar și testele manuale de mobilitate (Gillet, Patrick, etc) pot înșela, câteodată.
Prin patologia lui, poate mima un sindrom vertebral sau o durere (junghi) care iradiază, într-o singură parte a corpului, plecând de la spate spre fesă, zona inghinală și uneori până la genunchi.
– diferența de lungime între membrele inferioare; – traumatismele în urma unor căderi; – patologii ca: spondilita anchilozantă, degenerescența discală, hernia de disc, sacroileita, spondilita psoriazică, osteoporoza, fibromialgia, atitudinile vicioase ale coloanei;
Tratamentul care o condiționează pe Gabriela Ruse ca să mai poată juca tenis: Mobilizare vertebrală urmată de fizioterapie, termoterapie, tratament injectabil antiinflamator și/sau analgetic.
Toate aceste cauzalități o obligă pe Gabriela Ruse să aibă angajat un kinetoterapeut personal care să o însoțească la turnee: tehnica manuală ajută în sindromul sacroiliac prin metode tehnici de eliberare (detensionare) a fasciei, a ligamentelor și musculaturii zonale. Un asemenea caz sever poate impune intervenția chirurgicală care constă în fixarea articulației cu ajutorul șurubului sau altor implanturi artificiale. Excrescența osoasă formată va perfecta un proces de consolidare dar medicii se opun acestei soluții extreme.
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER